Un barbat si mai multe femei (Leonid Zorin) cu Geo Ctinescu

Regia n-am vazut-o. Ceea ce poate inseamna ca s-a lucrat exclusiv cu actorii, ceea ce n-ar fi chiar rau. Actorii bunicei, Paula Chirila si Geo Constantinescu, par de-ai nostrii, din popor. Geo chiar seamana cu un coleg de-al meu. Empatici. Aparte-urile lui Geo intre scene sunt nu numai relaxante, dar creaza un soi de intimitate cu publicul. El, personajul barbatului victima, va reflecta si bunul nostru simt in piesa. Si da, Geo e un actor capabil de asta. Inspre final insa, barbatul lui Geo devine un soi de erou. Rezolva brusc orice femeie, oricat de dificila. Nu exista transformare sau vreo explicatie pentru transformarea lui. Devine brusc din victima, erou. Cred ca asta m-a facut sa rad cel mai mult. Absurdul transformarii neexplicate de spectacol. :) Primul spectacol vazut de mine la Teatrul de Arta ma face sa cred ca tocmai Arta nu e. Dar chiar daca nu e creme de la creme, adica pare genul de teatru mic, intim, cu subiecte comune, o anumita tinuta tot are. Si ma refer la spectacol, nu la scaunele plusate. II lipseste insa idealul. Idealul in general e condamnat de vulg, de popor si poporul vrea doar sa vada ca pana la urma se ajunge la vorba lui. Eu ce sa zic? Ne simtem bine, ne distram, nu e rau. Dar nici foarte bine nu e. Bine jucat, il recomand pentru relaxarea si intretinerea tenului. E imposibil sa nu radeti macar odata.

Tom si Jerry (Rick Cleveland) in r. Fl Piersic Jr.

Uite m-am hotarat sa mai scriu si despre ce mi-a placut. Intre timp am trecut pe la Avignon, si am mai vazut cum se misca si pe afara spectacolele. Tom si Jerry e un spectacol care are ca principala calitate faptul ca e indraznet. Ia doi asasini, unul batran si unul ucenic, care nu neaparat seamana intre ei ca si caracter, dar sub pretextul initierii ucenicului (Paul Ipate) de catre maestru (Fl Piersic), vedem de fapt in fundal o parabola a vietii. O vedem cu atat mai clar cu cat atat Cleveland cat si Florin insista pe latura umana a maestrului. Viata de asasin trebuie sa fie obisnuinta. Se insista un pic si pe reguli stricte, pana la punctul in care eu personal am putut desprinde ca morala ca: uite, ca sa ai succes trebuie sa fii ordonat. Asta e mare parte din haz, si e de foarte buna calitate si anume ca te poti identifica usor si bine cu un .. asasin. Ti-e foarte indemana sa-l intelegi si chiar sa il iubesti. Tine la familie, la casatorie, la respectul pentru cei valorosi, la tact si la inteligenta. Ce mai, un adevarat mentor. Ah, si spuneam ca e o parabola a vietii. Pai, da, ca cu toate eforturile lui (demne de un erou) la sfarsit moare tocmai ca victima a acestei meserii dure si dificile. Si cumva asta facem si noi. Ne chinuim ce ne chinuim tot ca sa murim. Pentru amatori, exista elemente de modernitate. Scene sketch-uri. Joc cu fata la public. Refolosirea actorilor si decorului intre scene. Decor minimalist dar sugestiv. Si un element pe care in Romania cel putin pana acum, mai putin: Actorii schimba decorul si hainele la vedere. Pentru rafinament artistic, surprize de final.