Ma mut la mama r Gelu Colceag

Am descoperit-o si eu, cu intarzierea de rigoare pe energetica Adriana Trandafir, o mama usor, foarte usor denaturata, care incepe sa se gandeasca si la fericirea ei.. dar n-ai cu cine, ca sa zicem asa, referindu-ne la copii ei. O comedie care mi-a adus aminte de gagurile usoare de la Metropolis, o intreprindere tot privata si tot de foarte mare succes de casa. O buna deschidere de an sa zic asa, si o piesa atat de umana.. cum dealtfel sunt toate comediile usoare. Familia aceea certareata mi-am dorit dintotdeauna s-o am, o familie vie, in care nimic nu sta pe loc, tot timpul cineva se bate cu cineva. Dar lasand la o parte visele mele de a fi altfel decat sunt de fapt, spectacolul a fost dincolo de usurime, lejeritate si poante multe, un spectacol foarte cald, in special la sfarsit, cand actorii, in frunte cu Adriana, au coborat un pic din rangul lor de actori si au tinut sa spuna cateva cuvinte. Ocazie cu care am aflat ca Andreas era chiar fiul Adrianei, ca el (sper ca am inteles corect) a scris rolul acesta al mamei special pentru ea si ca Gabriel, celalalt fiu, a fost cel care i-a propus sa il joace. Fara cuvinte, nu-i asa?