Tom si Jerry (Rick Cleveland) in r. Fl Piersic Jr.

Uite m-am hotarat sa mai scriu si despre ce mi-a placut. Intre timp am trecut pe la Avignon, si am mai vazut cum se misca si pe afara spectacolele. Tom si Jerry e un spectacol care are ca principala calitate faptul ca e indraznet. Ia doi asasini, unul batran si unul ucenic, care nu neaparat seamana intre ei ca si caracter, dar sub pretextul initierii ucenicului (Paul Ipate) de catre maestru (Fl Piersic), vedem de fapt in fundal o parabola a vietii. O vedem cu atat mai clar cu cat atat Cleveland cat si Florin insista pe latura umana a maestrului. Viata de asasin trebuie sa fie obisnuinta. Se insista un pic si pe reguli stricte, pana la punctul in care eu personal am putut desprinde ca morala ca: uite, ca sa ai succes trebuie sa fii ordonat. Asta e mare parte din haz, si e de foarte buna calitate si anume ca te poti identifica usor si bine cu un .. asasin. Ti-e foarte indemana sa-l intelegi si chiar sa il iubesti. Tine la familie, la casatorie, la respectul pentru cei valorosi, la tact si la inteligenta. Ce mai, un adevarat mentor. Ah, si spuneam ca e o parabola a vietii. Pai, da, ca cu toate eforturile lui (demne de un erou) la sfarsit moare tocmai ca victima a acestei meserii dure si dificile. Si cumva asta facem si noi. Ne chinuim ce ne chinuim tot ca sa murim. Pentru amatori, exista elemente de modernitate. Scene sketch-uri. Joc cu fata la public. Refolosirea actorilor si decorului intre scene. Decor minimalist dar sugestiv. Si un element pe care in Romania cel putin pana acum, mai putin: Actorii schimba decorul si hainele la vedere. Pentru rafinament artistic, surprize de final.