O montare care incepe cu actorii stand cu capul in jos, sau in alte pozitii. In scurt timp iti dai seama ca nu e un doar un inceput original. Pe masura ce trupurile se inlantuie in tot felul de conflicte, iti dai seama ca tot Hamletul e jucat din priviri, imbranciri si contorsionari... conflictul e redat prin miscare.
Personajele nu se prezinta, dar in scurt timp iti dai seama cine e regina, cine e Hamlet, cine e Claudius sau Ofelia. Claudius, unchiul uzurpator inspira forta, control... are un tricou rosu si un bling bling la gat.. Mama lui Hamlet pare o dansatoare de flamenco usor depravata, tot puternica.. cei doi domina inceputul piesei prin ideea de desfrau, banchet. Hamlet face niste gesturi, cum ar fi sa le toarne tarana din groapa peste masa de banchet.. dar ei nu prea se sinchisesc.. se vor ingrijora ceva mai tarziu.. Imaginea cu personajele ingrijorate de purtarea lui Hamlet e interesanta... toti stau pe niste scaune, aliniati ca intr-o sala de asteptare, la dentist sau undeva.. tensiunea se simte in aer.
Stiind in mare ce se intampla in piesa, astepti cu sufletul la gura sa vezi cam ce miscare, ce metafora se va mai inventa pentru urmatoarea scena. Cum ii va imbarliga Hamlet pe Rosencranz si Gildenstern? Si urmeaza metafora, Hamlet ajuge sa faca manej cu ei, exact cum se face la circ, pare sa ii dreseze. La scena dintre Hamlet si mama sa, astepti poate altceva.. astepti sa vezi cum se va transmite tensiunea dintre ei. Aici lucrurile stau in detalii, in miscarile celor doi. In permanenta, in toate scenele vezi miscari noi, inedite vietii cotidiene, dar in acelasi timp extrem de expresive.
Un Hamlet pe care l-as putea vedea de cateva ori fara sa ma plictisesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu