1. daca se alearga tot timpul pe scena brambura, si in scene si mai ales in acele nenumarate gaselnite regizorale dintre scene, nu prea mai am senzatia ca ma aflu in mama rusie, ci din contra
2. reducerea actorilor la niste papusi intr-un mecanism, fie ca danseaza ca niste papusi stricate, fie ca sunt aliniati in fata livezii, poate incalzi megalomania unui regizor, dar nu ma incalzeste pe mine spectator cu nimic. As prefera simboluri mai putin calculate si mai mult studiate.
3. pe undeva pe la mijlocul piesei vesnicul student Trofimov, intruchipat aici de un oarecare Conrad, face un Balsoi teatr (cum mi-a spus mie cineva) ca sa ia scaunele de pe scena timp de peste un minut. Chiar era necesar ? Mi-a fost atat de dor de o piesa vazuta la Theatre de Bastille asta vara (Don Juan), in care actorii erau firesti, se schimbau pe scena si erau si vii, si in rol si empatici cu publicul.
4. Avem o sub-sub-sub cultura daca nu suntem in stare sa traducem trairile minunatelor personaje Cehoviene decat in niste tipete si zbiara-te apocaliptice
5. Actorii au fost distrubuiti prost, dupa tipologii. Tu esti comicul, tu esti flegmaticul, ca te-am mai vazut in nu stiu ce piesa. Zici ca vedeam comedii americane, pe bune. Oarecum asta e de asteptat, si anume inrolarea unor actori in tipologii de roluri, dar e trista. Marius Manole inrolat in rolul principal, nu conteaza ca trebuia sa vedem un raufacator si el pare painea lui Dumnezeu. O saracie a distributiei as spune. Actorii nu traiesc in piesa, in personaj, nu exista magie, masina regizorala ii striveste. Nu exista chimie intre actori, adica eu stiu asta (ca chimia nu exista) dar nici chiar asa. Maia joaca bine, dar parca singura, Serban Ionescu nu ma convige. El are aerul unui taran incrancenat mai degraba decat al unui aristocrat idealist si boem.
Singurul care m-a emotionat a fost maestrul Albulescu, si prin ultima lui replica, mi-a smuls o lacrima in coltul ochilor. Am vazut din sala ca n-am fost singurul, dar n-am mai stat sa ascult parerea publicului, nu m-a mai interesat.
Marius Manole nu trebuia sa fie raufacator, el chiar a incercat sa salveze familia asta, sa o trezeasca din infantelizmul ei. Dar nu a reusit, cel putin a pastrat mosia intacta. Ca a taiat livada e simbolic, "vin alte vremuri..."
RăspundețiȘtergereMersi pentru postari, pentru mine a fost util ;)
da.. el e factorul schimbarii.. si lumea asta de multe ori e schimbata de bani.. nu de ce ar trebui sa fie schimbata.. pentru ca asa e lumea.. exista multe personaje asemanatoare in opera lui Cehov, dar si in dramaturgia romaneasca imi vin exemple (Vulpasin din Domnisoara Nastasia, care, cum ii spune si numele, pandeste din umbra ca o fiara s-o ia de nevasta pe Nastasia)
RăspundețiȘtergereeu am o oarecare compasiune pt mosierii astia decazuti... desi nu sunt unul, nu-mi dau seama exact de ce acum..
evident ca taierea livadei e un simbol.. pentru ca visinii erau oricum batrani.. dar livada aia reprezenta ceva ce el ura din principiu, o lume care i s-a refuzat.. in general suntem suparati pe lumile care ne sau ni se refuza..
mersi si eu pt feedback
http://yorick.ro/metafora-livezii-si-spectacolul-lui-felix-alexa/
RăspundețiȘtergereiata o explicatie recent descoperita a lui George Banu la metafora, daca putem sa-i spunem asa, borcanelor cu visine. Lucruri interesante, daca nu as fi vazut spectacolul. Sigur ca descoperirea unor asemanari cu alte spectacole si metafore il incanta pe orice intelectual, dar eu sunt profund in dezacord cu domnul Banu. El a inteles multe, poate chiar mai multe decat a vrut Alexa sa spuna. Dar borcanele nu sunt atat sangele stramosilor, cat o palida si cinica gluma. Nu poti sa nu zambesti cand o vezi. Borcane in loc de livada. E aproape grotesc, si in acelasi timp nu nici pe departe acea metafora echilibrata de care vorbeste Banu, ci o reducere nefericita a sensurilor. Pentru ca eu vad borcane. Nu poti sa ai o legatura scenica, fizico-panteisto-nostalgica cu niste borcane si sa spui pe gura "livada". Si nu e adevarat ca metafora apare sporadic pentru cine are ochi sa o vada, ci e acolo in fata ta in tot grotescul ei. Iar faptul ca se aseaza pe borcane, nu mi se pare deloc o metafora ingenioasa a relatiei cu o fosta iubire, ci o penibilitate simbolistica. Iar simbolul nu mi se pare ascuns ca la Cehov, ci evident si deranjant ca la Alexa. E o incercare, dar nu e ceva omogen. E o maniera, nu e viata. Parera mea. Daca nu as fi citit semnatura G. Banu, as fi zis ca e o tanara critic de teatru dornica de afirmare care pupa in fund un regizor consacrat. Il admir pe G. Banu ca se lasa dus de val in felul asta si probabil ca am fost la spectacole diferite.
am vazut spectacolul a doua oara pe 2 ianuarie 2012, si ca dupa orice mare negare a venit o mare acceptare.
RăspundețiȘtergerece s-a intamplat? pai m-am mai informat. Am citit si eu piesa, am inceput sa joc in actul 3 rolul lui Firs, am facut fisa personajului, am inteles relatiile dintre personaje, urmarind repetitiile colegilor mei. Adica am incetat sa mai fac parte din acea categirie a spectatorilor care au aplaudat inainte chiar inainte de final (cca 75% din sala).
continui sa sustin punctele 1-3.
la punctul 4 nu am mai sesizat nici o stridenta (zbiarate aiurea), decat la actorii mai slabi, ceea ce e normal. Prin contrast ceilalti actori, cei buni si cei foarte buni sunt absolut impresionanti.
ana ciontea e slaba, impovarata de regia stricta.
la fel si conrad mericofer, e usor pierdut in prejudecatile regizorului despre personaj. nu si-l asuma, cred ca il judeca, in orice caz, efectul e ca-l joaca neconvingator. sigur ca trebuie sa realizeze un contrast cu manole, dar nu atat un contrast teoretician filfizon-practician viguros, cat idealist naiv-pragmatist limitat, lucruri care nu mai sunt una deasupra celeilalte, ce doar in contrast. ma rog, poate exagerez eu..
ioana anastasia anton (ania) si marius rizea (piscik) nu aduc ceva senzational rolului lor, poate dintr-o inflexibilitate. am senzatia ca joaca bine, dar intr-o alta piesa. adica ioana anton nu reuseste sa aiba inocenta pe care pretinde ca o are. poate e de vina viziunea lui felix, poate ego-ul ei, dar se ridica uneori la inaltimea personajului interpretat de Maia, ca si cand ar intelege de fapt. Poate ca e asa, fiindca a vazut-o pe Liubov cum traia la Paris, si stie mai multe decat pare, dar eu cred ca un copil nu prea realizeaza la nivelul la care Ioana Anton pretinde ca personajul ei realizeaza drama maicasii.
Marius Rizea (piscik) nu e suficient de malefic, dar e suficient de ridicol (in sensul de nuca in perete). poate trebuie sa mai revad spectacolul in ceea ce-l priveste. cred ca ar fi mers mai grotesc dupa gustul meu si dupa linia cinica a spectacolului. el ramane in bun simt dapdv.
Apoi ar fi niste actori care joaca bine, dar nu stralucit.
Andrei Finti joaca interesant. Maia si colegii sai pot spune mai multe de el vis-a-vis de cel pe care il dubleaza, si anume Stefan Ionescu. Dar am senzatia ca Finti reda mai bine fragilitatea aristocratului Gaev. Serban parca prea striga "noi vrem pamant" cu stilul lui de joc. poate s-au mai schimbat si indicatiile regizorale, cine stie.
Irina Movila ocupa un loc special in sufletul meu de spectator, cu ale ei roluri de 'lovita de soarta', adica Veta si aici Varia, tot cu V si tot trista.
Si aici o sa-i pun pe cei care sclipesc in aceasta piesa cel putin: trio-ul Mihai Calota (Epihodov), Ileana Olteanu (Duniasa), Razvan Oprea (Iasa), pe care imi vine sa-i iau in brate. Razvan Oprea odata in plus, pentru relatia interesanta cu Liubov, imi imaginez destul de greu de jucat.
RăspundețiȘtergereMaia ramane undeva pe muchie de cutit. Si anume joaca intr-o cheie in care nu-ti dai seama nici tu ca spectator, daca realizeaza sau nu ce i se intampla in relatiile punctuale cu ceilalti. Pe de o parte avem acele fortari regizorale de cinism (fortari nu asupra textului, care clar spune asta, ca e o cinica, ci asupra spectatorului, ca sa transmita un mesaj clar de depravare), pe de alta parte avem acest joc al Maiei care uneori joaca o nebuna, o nebuna constienta daca vreti, adica ca si cand ar fi o victima a ei insasi. Ca sa ma exprim mai clar, Felix o desfiinteaza intr-o mocirla de cinism. Momentele in care ea devine umana: in relatie cu Ania, Firs, copilaria, etc te fac sa banuiesti ca ea ar putea fi totusi om. Si exista o a treia categorie de momente, in care nu sti daca e om sau fiara :) datorita jocului neutru al Maiei, care poate fi in intentia actritei jucat neutru, poate pentru ca Felix nu a sesizat ca si acolo existau posibilitati de speculare a cinismului, iar Maia le-a ascuns intr-un soi de incercare de a reface demnitatea umana a ei ca personaj (constient) sau a ei ca actrita (inconstient). Deci la Maia e ceva incert. Sigur ca oamenii o critica, o acuza de falsitate la prima mana, dar aici chiar joaca un personaj care el insusi e fals. Uneori il joaca prea gros, poate poate o sa-si dea seama spectatorul sau o sa fie multumit Felix. Dar in rest il joaca discret, atat de discret incat devine arta si pentru mine salveaza spectacolul din ghearele unei viziuni de mos carcotas.
Manole are un parcurs asistat cu siguranta de Felix, dar care e absolut senzational. Pe de o parte e viziunea interesanta, originala, care nu se reveleaza la prima citire a piesei decat ochiului foarte inteligent asupra peronajului Lopahin. Ca Lopahin nu e doar un frustrat care da cu toporul, ci este acela care se lupta cel mai mult de-a lungul piesei sa salveze livada. O confirma textul cu interventiile sale multiple asupra lui Liubov. Sigur ca e o varianta, dar la propunerea lui Felix, Manole vine cu o caldura umana specifice lui si cu un monolog de act 3 absolut senzational. Cand cumpara livada, e absolut sfasiat. Nu de bucurie. Ca toata piesa el si-a dorit s-o cumpere Liubov. Ci de faptul ca ii fuge efectiv pamantul de sub picioare. Nu mai stie cine e in raport cu trecutul sau. Ar vrea sa-i ajute in continuare (vrea sa-i dea lui Petea bani), dar realizeaza ca nu prea mai are ce sa ajute. De aici si drama sa. I-au cazut idolii copilariei, ei erotismului (Liubov) si valorilor sufletesti. Si-a vandut sufletul banului in incercarea de a face b ine, la fel cum face si alt mare trist, Faust. Manole a descoperit caldura pesonajului sau si o joaca.
Referitor la momente impresionante, finalul lui Albulescu m-a impresionat mai putin, si din cauza ca a fost taiat de aplauze anterioare ale publicului idiot, cat si din cauza ca Alexa il pune sa moara pe scena, ceea ce numai un regizor incepator ar face (sau cel putin contravine a ceea ce reprezinta simbolic finalul scris de Cehov prin Firs dpmdv).
M-a impresionat in schimb foarte mult momentul in care s-au succedat monologul lui Petea despre munca, monologul lui Lopahin despre munca, evenimentul extern (huruitul) si replica lui Manole "Ofelia, du-te la manastire", care au facut din luptatorul Lopahin un posibii Hamlet pentru mine, doar ca nu pentru adevar, ci pentru un pic altceva. Pentru salvarea celorlati, cred..
regizoral vorbind acum, stilul lui Felix mi-e mult mai clar acum. Intelegerea buna a textului si Viziunea cu V mare exista, dar spectacolul in sine e o suita de momente care nu sunt legate in stil realist, si se pierde ceva din atmosfera si complexitatea pe care le da viata in comparatie cu un sir de simboluri, care ar putea cumva sa fie continute. de ce daca un scriitor bun de teatru ca Cehov sa fie criptic, un maestru al timpului ca Tarkovski sa fie criptic si un regizor promitator ca Alexa sa nu fie..
RăspundețiȘtergerepentru mine spectacolul lui e o etapa necesara, de deconstructie, dar produsul finit ar trebui sa arate altfel.. mai curajos impins in directie realista, sau non-realista.