vineri, 24 februarie 2012
Casatoria r. Yuri Kordonski
Ceea ce m-a socat cel mai mult, nu a fost calitatea spectacolului, un pic "jucat" in prima scena, dintre petitor si sluga, ci capacitatea de obiectivare a regizorului-actor si apoi plonjeu in directia cea buna cu toate armele disponibile. De exemplu frica de insuratoare (si de orice decizie) e admirabil portretizata de Cornel Scripcaru printr-o fuga continua pana la climax-ul fugii pe fereastra in ziua nuntii. Acestei frici, bine intuite de petitorii Mariana Mihut si Razvan Vasilescu i se opune insistenta lor aproape demonica, care-si pierde si rentabilitatea, rationalul. Razvan Vasilescu depaseste orice limita a imaginabilului. Aici intervine genialitatea actorului,atunci cand gaseste mijloace sa depaseasca normalitatea si sa creioneze in mintea spectatorului dimensiunile situatiei exceptionale pe care o portretizeaza. Sigur si Victor Rebengiuc, care a fost nominalizat pentru Uniter in rol secundar. Sunt cei care au reusit sa aduca in plan personal si sa dea viata unui spectacol despre care poti spune ca daca n-ar fi jucat de ei, n-ar fi nimic. Regia e foarte slab vizibila, in special pe momentele mute de la inceput, ceea ce e o nota in plus pentru Kordonsky.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
citind critica de pe site-ul teatrului, imi dau seama ca nu am pus suficient accent pe momentul extrascenic initial cu cununia in biserica, care a fost foarte subtil inserat acolo de Kordonsky. Nici nu remarcasem, desi o vazusem, subtila trecere a lui Razvan Vasilescu de la personaj preot (momentul extrascenic initial al nuntii in biserica) la personaj petitor in piesa. Si scenografic, trecerea de la biserica (casa cu icoane vizibile) la casa cu icoane (invizibile). In acest sens, extrascena initiala e geniala din mai multe puncte de vedere.
RăspundețiȘtergere1. E o avampremiera a povestii, arata finalul, sau povestea pe scurt daca vreti, urmand sa vedem, ca in orice piesa buna, povestea pe lung.
3. E o metafora justificata si interesanta. Are o baza reala puternica. Asemanarile casa-biserica si petitor-preot sunt reale. E o comparatie, care, ca orice comparatie, deschide sensuri si apropie lumi.
3. Are un umor nebun, caci tot ce va urma va fi o caricatura a prologului. Petitorii sunt niste caricaturi de popi, casa e o caricatura de intelegere si voie buna, mai exact e un mic haos al intereselor fiecaruia. (Asta am intuit si eu cumva, cand l-am zarit pe Razvan Vasilescu sub straiele parintelui ortodox, ca pe o insertie periculoasa, oricand gata sa destabilizeze). Numai sa-l vezi pe Razvan cu mitra aia pe cap si te apuca rasul, gandindu-te la ce va urma.