Ingropati-ma pe dupa plinta r. Yuri Kordonsky

Ca si Unchiul Vanea, un spectacol impresionant, bine legat ca si conflict, prezentand mai multe conflicte puternice bunic-bunica, mama-bunica, nepot-bunica, ingenios sustinut de scenografie intarind pespectiva copilului. Frumoasa metafora copilului mare prin distribuirea lui Marian Ralea in rolul unui pusti de 9 ani, actorul nefacand dealtfel exces de copilarie in jocul sau asa cum ma asteptam, ceea ce intareste drama spectatorului ce se identifica inevitabil cu copilul. Nu mi-a placut sublinierea sensurilor din final, cand toata lumea primeste aripioare de inger, mai putin bunica. Apropo de bunica, multi s-au plictisit spre sfarsitul spectacolului, dar eu consider monologul bunicii de la usa, in intepretarea Marianei Mihut, ca fiind unul dintre cele mai impresionante pe care le-am vazut pana acum. Dealtfel pot spune ca remarcand-o acum pentru prima data, am inteles de ce Mariana e nevasta lui Victor Rebengiuc, pe care-l cunosc ca spectator de cativa ani buni.